Jumulici în tren (ep.1)

Undeva în facultate, mânat de diverse motive am făcut un drum la Olteniţa. Am corupt un bun prieten, coleg de facultate, Belmondo, să facă şi el o excursie să vadă plaiurile ţării că tot avea şi el zi liberă. 

Drept urmare ne-am înfiinţat la Gara de Nord să luăm bilete de tren. Ştiam că sunt microbuze, dar am preferat trenul din două motive: aveam reducere şi nu ne grăbeam. Ne interesăm, aflăm că pleacă din Gara Obor cândva dimineaţa, gen şase – şapte şi luăm biletele. Ţin minte şi acum că ne-a costat 17.000 de lei. 

Astfel, a doua zi, zgribuliţi de frigul dimineţii suntem la Gara Obor şi ne căţărăm în tren. Având în vedere că am sosit mai devreme, faptul că eram primii care ne-am suit în tren şi eram singuri în întreg vagonul nu ni s-a părut suspect. 

Suspect a fost când trenul, personal, a plecat din gară şi noi eram în continuare singuri. După vreo juma de oră de bănănăit cu trenul prin pustietăţi şi cocioabe semi-dărâmate, am văzut o şosea şi o şcoală. Nu vreţi să ştiţi cum eram amândoi cu felinarele lipite de geam încercând să descifrăm ce scrie pe şcoală ca să ne prindem pe unde suntem. Parcă scria Pantelimon, dar cum ne cam dădea cu virgulă am zis că suntem doi chiori amândoi. 

După aproximativ o oră de mers cu trenul la fabuloasa viteză de 15-20 la oră, ne apropiem de o gară. Gara Titan! Puhoiul de lume s-a suit în tren în timp ce noi de uitam ca doi idioţi unul la altul cum am mers singuri în tren de-am pulea din Obor până la Republica timp de o oră. Şi da, chiar scria Pantelimon pe şcoala aia. 

Cu vagonul plin de lume, cu diverse sarsanale şi mirosuri am început în sfârşit sa mergem spre Olteniţa. Undeva după primul sat, uşa vagonului se trânteşte de perete şi, foarte plin de importanţă, apare naşu’ care începe să urle ca un apucat “Biletele la control!”, moment în care toţi călătorii care moţăiau s-au trezit. 

În secunda doi, deja era cu mâna întinsă primind spaga în monede. Când am dat biletele, şocul a fost maxim şi cel mai amuzant a fost că i-a luat vreo 30 de secunde să dibuiască capsatorul prin buzunare. 

În rest, sărăcie mare în partea aia a ţării, iar la întoarcere am coborât totuşi în gara Titan şi am luat metroul să bem o bere în centru pentru a uda excursia.