Jumulici la Balet!

Am fost la balet. Nu la orice balet ci la balet pe gheaţă. Spectacolul numit „Lacul Lebedelor”, după cum bine ştiţi de Пётр Ильи́ч Чайко́вский sau cum îl ştiu românii, Piotr Ilici Ceaikovski.

Cu alte cuvinte, aseară, Jumulici a stat înfipt în scaun holbându-se la primul balet din viaţa lui. Bonus, era pe gheaţă. Ce a văzut redau mai jos.

Pentru început, au aparut doi indivizi care se plimbau si dădeau ture de patinoar. Mai o piruetă, mai o mică ţopăială, mă rog, frumos. Apoi, au mai aparut încă zece, cinci masculi şi cinci fătuci care formau cinci cupluri. Pe lângă cei doi de care deja am menţionat, au început şi aştia să se invârtă pe acolo. După cinci minute deja eram ameţit. De la piruete, umbrele, bastoane, jobene, piruete, hore şi cum se învârteau toţi ca bezmeticii în mod organizat pe acolo.

În acest moment apare şi o babă pe scenă. Aaa, că tot veni vorba. „Puştoaica” de lângă mine, după ce s-a aşezat împreună cu încă două de acelaşi calibru, şi-a scos frumuşel o oglinjoară, un pieptăne de plastic şi s-a apucat sa îşi facă freza. Sunt sigur că aşa sunt cutumele populare la spectacolele de balet aşa că n-am comentat nimic. Baba pe scenă a dat şi ea vreo doua – trei ture de patinoar si cam atât.

Deja mă plictiseam şi mă întrebam la ce naiba mă holbez de juma’ de oră, când pe gheaţă a apărut omul negru. Unu ţanţos, bâţos şi evident, îmbrăcat în negru. Însoţit de încă doi indivizi, simpla lui apariţie i-a alungat pe majoritatea de pe gheaţă, rămânând doar cei doi de la început şi baba ... parcă. Nu sunt sigur de babă, oricum irelevant. Dă şi asta ture, piruete, sărituri, mai apare şi o fătucă tot în negru, tzopăie şi asta pe lângă el şi pleacă ţanţoş din scenă. Primii doi, care erau şi ei pe gheaţă îi ironizează puţin şi cam atât. Singurul moment comic. Pleacă toţi.

Deja mă uitam ca prostul la spectacol şi nu pricepeam nimica. Apoi.... după cum mi s-a suflat din public, cu rumoarea de rigoare apar patru pitici verzi, elfi vânători cu două arbalete şi însoţiti de aia doi primordiali. Sar si aştia, se flutură de colo colo, fix ca la patinaj artistic, dar cumva în grup. După ce se retrag apar vreo şapte fătuci care se flutură şi ele pe acolo. Lebedele!!! Una dintre ele mai cu moţ, că era tot timpul în centrul atenţiei. Se flutură astea ce se flutură când bang-bang apar elfii vânătorii. Aici a fost un moment pe care nu l-am înţeles. Când apar vânătorii aştia, unul din cei primordiali, ăla brunet mai precis, începe să danseze cu lebăda. Cred ca este un obicei al vânătorilor ruşi, care după ce se încălzesc cu votcă încep preludiul cu vânatul. Sper ca nu fac la fel în Siberia la vânătoare de urşi ca s-ar putea să iasă cam jumuliţi. Mă rog. Partea sexy e ca nici nu ia lebăda la săgeteală cu arbaleta şi pur şi simplu pleacă ca prostul. Eeee... amicii mei, apare ăla mare şi negru şi mai-mai că gang-bang-uieşte lebăda albă împreuna cu şleahta lui de lebădoi negrii (tot din public, de la nişte babe din spate care au comentat tot timpul am aflat că ăştia sunt lebede negre) şi răpesc lebăda albă. Totul se termină destul de spectaculos într-un cerc de foc. Pauză şi partea a doua. Evident că în pauză românaşii nostri, toţi la rochie de seara si cămasă, nu ca mine în blugi, la coadă la sucuri şi toaletă.

Incepe partea a doua, în deschidere o reluare a gang-bang-ului mai sus amintit între lebădoii negrii şi lebăduţa albă.

Acum intevine o parte mai ciudată, inspirata probabil din Cenuşăreasa. Babăciunea aia care mai apărse, ia loc într-un jilţ şi se uită la un spectacol in care apar diverse perechi şi dansează tematic, un flamenco, nişte dansuri căzăcesti, trei gay în cosume mulate (încă încerc să şterg asta din memorie) şi strălucitoare, una care zboară pe sus de zici ca e spanzurată etc.

În colţul ringului, brunetul ala primordial ofta cu o pană în mână. După perechile alea, apare lebădoiu negru şi dansează şi el. Apare si lebădoaia neagră la un moment dat şi îl vrajeste aparent pe brunet. După, scena se încheie cu toţi retrasi şi un dans al lebedei albe, care să nu uităm ca e în captivitate. La sfârşitul dansului, asta se sinucide ca proasta, probabil cu gandul la vanătorul brunet care a avut cu ea un preludiu.

Aici intervine votca din capul autorului care nu mai leaga scenele (nu că ar fi avut o noimă pentru mine până aici), dar apare in scenă brunetul. Fie e Albă ca Zăpada reloaded fie e alta aberaţie. Cert e ca apare brunetul care se agita şi apare si lebădoiu negru cu o sabie. Brusc, Jumulici se lumină şi anume. Carevasăzică, ăia doi de la început, brunetul si prietenul lui sunt un soi de prinţ si cavalerul de onoare, băbăciunea e regina sau ceva asemanător, prinţul se învărte în cercuri înalte ( perechile alea la care am ameţit), apoi se duce la vânătoare unde într-un acces zoofilic rămâne cu gândul înfipt în lebăda albă. Dar peştele...ăăă, lebădoiu negru îî arată lebăda neagră şi prinţul ăsta rămâne indecis ca un adolescent miop. Peştele răpeşte lebăda albă iar prinţul, într-un episod alde Cenuşăreasa, o caută disperat la bal, cu regina în jilţ şi cu toate perechile alea care dansează. Lebăda albă se sinucide ca proasta şi asta sare în ajutor.

Aici nu înteleg votca din capul lui Ceaikovski, pentru că, fie coboară toţi în tărâmul morţii după aia albă, fie aia doar a mimat. Cert este că totul se incheie apoteotic cu o mare bătălie între prinţ susţinut de cavalerul lui de onoare şi lebedele albe, contra lebădoilor negri.

Omitem faptul ca lebădoiul negru a fost un gentleman de-am boulea când putea să îi căsăpească pe toţi şi nu a vrut iar prinţul l-a căsăpit cu prima ocazie şi reţinem faptul ca boul, a se citi prinţul, rămâne indecis cu care lebădă vrea şi dansează şi cu aia neagra si cu aia albă, spectacolul terminându-se cu toti trei dansând pe acolo. Parcă la final a dat puţin mozol aleaia albe, dar nu a fost clar.

Scurt pe doi: o poveste rusească încălcită, care o pui cap la cap pe la final, cu oareşcare lacune fie in scenariu fie in punerea in scena, cu multi patinatori buni.

Practic, am văzut un patinaj artistic în grup, cu o pseudo-poveste la mijloc, pe muzică simfonică ok.